Când o femeie nu mai vrea să lupte pentru relație, pentru iubire, pentru un viitor comun
Atunci când neputința și disperarea înlocuiesc liniștea și acea stare de bine din relație, când eforturile și dovezile de încredere nu sunt recunoscute și apreciate, când conexiunea emoțională dispare pentru totdeauna, nimic nu mai are rost.
O femeie poate ceda și poate alege compromisul de fiecare dată, poate renunța la propria lume de dragul omului iubit, poate lăsa în urmă un trecut și visuri mari, doar să păstreze acea șansă importantă la fericire, la iubire, la o realitate trăită în doi.
Dar toate au o limită. Ea a implorat atenție și implicare, primind doar indiferență și reacții egoiste. Ea a luptat pentru lumea lor, trăind doar dezamăgiri și regrete. Ea a încercat să ofere mai mult, să caute soluții, dar a știut de fiecare dată cât este de singură.
S-a retras în propria lume, a renunțat să mai construiască, să trăiască din nou și din nou iluzia. A descoperit că acea încredere puternică în persoana de alături s-a evaporat în timp, la fel și afecțiunea, admirația, respectul, iubirea.
A lăsat loc pentru liniște, pentru propria stare de bine, pentru recunoștința față de lucrurile pe care le păstrează în suflet. Și-a promis să nu mai permită comportamente toxice, acele gesturi egoiste și manipulatoare, acele trădări repetate.
Acum nu mai ascultă ce vrea să-i spună, nu-i mai validează emoțiile, nu-l acceptă pur și simplu pentru că simte ceva special. Acum știe că este nevoie de mai mult decât pasiune și emoție trăită unilateral, pentru a reuși împreună.
Alege să tacă, să renunțe la tot
Această relație este prea toxică, aceste reacții sunt prea dureroase, aceste răspunsuri sunt împotriva a tot ce înseamnă afecțiunea, dorul. Nu mai permite să fie controlată, să i se reproșeze lucruri imposibile, să i se spună că nu poate nimic.
Toate așteptările au dispărut, la fel și visurile comune. Ea nu-l mai provoacă să facă ceva, să spună ceva, să reacționeze. Nu mai insistă să se implice mai mult, să demonstreze că-i pasă. Privește spre omul de alături cu indiferență.
Timpul a îndepărtat doi oameni, în loc să-i apropie. În timp a primit prea multe dovezi de nepăsare și neputință. I s-au spus atât de multe minciuni, a fost trădată de prea multe ori, s-a jucat cu emoțiile ei fiind sigur că nu va pleca niciodată.
Atunci totul era diferit, atunci spera că totul va fi altfel: el îi va îmbrățișa sufletul, el își va asuma rolul de partener, el va înțelege cât de mult contează un atașament sincer. Dar a rămas numai iluzia, au rămas regretele și supărările.
Ea nu mai vrea să caute motive de apropiere, să creadă și să aștepte. Este sigură că nimic nu se va schimba, nimic nu va aduce din nou bucuria între ei. În lumea ei nu mai este loc pentru acest bărbat, pentru recunoștință, pentru visuri comune.
Refuză să trăiască din nou și din nou aceeași durere, să rămână o rezervă pentru un om indiferent, să se piardă în acest Univers străin.
